Rai devenit mocirla...

Ce urat e cand vezi ca tot albul imaculat de acum 2 saptamani ce acoperea absolut fiecare particica din Bucuresti acum a devenit maro...

 Atat...

Baietii,mai sensibili decat credeam.

 Iar sunt intr-una din zilele alea in care am O GRAMADA de treaba si nu am nici cel mai mic chef sa duc la sfarsit treburile si nu fac altceva decat sa scriu pe blog...

 So...astazi am avut ocazia sa imi petrec o buna parte din zi inconjurata doar de baieti si am ajuns la anumite concluzii, anume ca:
Baietii cand ies in oras sunt aproape exact la fel ca fetele, se plang de problemele lor in dragoste,se plang de modul in care arata si barfesc poate chiar mai mult decat noi,singura diferenta ar fi ca mai vorbesc si despre sport...
Well, cum spuneam, astazi am avut ocazia sa stau o buna parte din zi doar cu 4 tipi, sa-i ascult cum se plang de problemele lor in dragoste, sa-i vad cat se ingrijoreaza ca nu le raspunde prietena la telefon (asta in cazul in care aveau prietena), sa-i ascult cum se plang ca anumite tipe nu impartasesc aceleasi sentimente cu ei si sa-i vad tristi din cauza asta si mai ales sa-i ascult cum barfesc mai rau ca fetele, pentru ca da, sincer, fetele barfesc foarte mult, dar azi am ajuns la concluzia ca si baietii barfesc la fel de mult.


  La concluziile astea n-am ajuns doar dupa ziua de azi, am ajuns dupa mai multe iesiri cu baieti, iesiri in care i-am analizat si am vazut ca nu sunt chiar asa cum credeam, spre exemplu am iesit odata cu un tip si s-a intamplat acelasi lucru. La inceput am zis ca o sa fie o iesire draguta in care o sa vorbim despre lucruri mai picante,o iesire in care o sa se intample poate ceva mai special..., dar n-a fost asa. Am mers cu tipul asta la o cafenea unde ne-am luat o ciocolata calda (mai eram cu inca o prietena) si nici bine nu ajunsesem ca a inceput sa barfeasca 3 sferturi din liceu,atat baieti cat si fete... Da,a fost cam ciudat. A fost cam ciudat cand eu ma asteptam sa se intample altceva si tot ce am facut a fost sa il ascultam si, evident, avand barfa in sange, sa barfim si noi cu el. A fost ciudat pentru ca in sfarsit ieseam cu el si am avut initial cu totul alta idee de iesire...Whatever...



Da,baietii sunt mult mai sensibil (si barfitori!!!:D) decat am crezut...

Scrisoare...

Draga Irina,nici nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare...am prea multe idei si nu stiu cu care sa incep,nu stiu cum sa-mi fac ordine in cap sa pot sa le astern pe toate,pentru ca toate sunt la fel de importante…nici una nu are o semnificatie mai mica pentru ca pur si simplu in ele este vorba despre tine…

 Ne-am cunoscut in vara 2011 in Izvor…Sincer eu eram speriata,paseam intr-o lume cu totul noua,incepeam sa cunosc noi oameni si imi era frica. Nu stiam cum sa ma comport,nu stiam peste ce fel de genuri de oameni dau…Mi-am dorit sa intalnesc persoane la fel ca mine,persoane care sa imi fie cu adevarat prieteni si dorinta mi-a fost indeplinita. V-am intalnit pe voi. Te-am intalnit pe tine. Inca tin minte ziua, a fost ziua in care viata mea a avut parte de schimbari radicale,dar aici nu vorbeam despre mine,ci despre tine.

 Am gasit in tine o persoana geniala,o persoana naturala,o persoana care mi-a devenit in timp cea mai buna prietena cu care pot sa vorbesc despre orice oricand (mai putin dupa ora 10 noaptea si cand ai de invatat  :-“,joking:)) ), o prietena in care ma regasesc,o prietena  cu care m-am distrat si sper ca ma voi distra la fel de tare,o persoana cu care mi-am petrecut toata vara si cu care as vrea sa imi petrec si urmatoarele veri,primaveri,ierni,zile,ani…

 Am descoperit prin tine ce inseamna sa ai cu adevarat un prieten bun,un prieten la care sa tii cu adevarat. Esti prietena cu care mi-as petrece fiecare zi din viata pentru ca pur si simplu in prezenta ta ma simt bine, in prezenta ta simt ca pot sa glumesc si sa vorbesc cum vraeu,sa ma exprim liber pt ca….stii bine,lucrurile astea nu le pot face prea mult in prezenta altor oameni. Stii bine despre ce vorbesc  aici. Toate iesirile mele,toate tampeniile si “dramele”

 Ti-am pregatit un cadou ce contine poze cu noi de cand ne-am cunoscut,am facut un fel de poveste.. o poveste a noastra. O poveste fara sfarsit care a iesit mult mai bine decat ma asteptam. O poveste ilustrata. Nu o sa uit si nici nu vreau vara care a trecut…Ne-am cunoscut in Izvor impreuna cu Alex si altii…Tu erai cu rolele,noi ne-am inchiriat biciclete si am pornit prin Bucuresti sa ne plimbam…Plimbarea aia de doua ore a fost un fel de calatorie,calatorie a schimbarii noastre…

 Dupa ziua asta am cotinuat sa mai iesim,ne-am petrecut zilele in Cismigiu cu barcile,unde ne-am distrat in cel mai original mod si fara multi bani si in Ior unde am cunoscut o multime de persoane geniale…In ior am jucat Razboi Egiptean in prostie,am stat in foisor extrem de mult..am ras pana nu am mai putut,ne-am simtit bine…am simtit ca toate problemele dispar. Cel putin eu d-abea asteptam sa ies,simteam ca traiesc intr-o alta lume cu voi,o lume in care regula era sa fiu fericita si atat.

De fiecare data cand trec prin zonele unde asta vara ne plimbam imi aduc aminte,in mintea mea se desfasoara filmul,cateodata sitm ca traiesc din nou acele clipe…

Stiu ca am scris mult,dar nu vreau sa ma opresc. Nu pot si nici nu vreau. Nu ma opresc pentru ca vreau sa-ti spun cat de geniala esti,vreau sa-ti amintesc toate momentele frumoase,vreau sa stii cat de mult tin la tine(!!!) vreau sa stii ca indiferent de ce s-ar intampla nu vreau sa ne certam pe viitor,cu atat mai putin sa incetam sa mai fim prietene.

 Iti jur din tot sufletul ca vreau sa ramanem la fel de bune prietene,poate chiar mai apropiate( nu stiu daca se mai poate,dar stii vorba  aia,mereu e loc de mai bine J) vreau sa imi petrec cat mai mult timp cu tine,sa ne distram cat se poate de multa sa cum faceam asta vara, fara vreo nevoie de bani,doar nevoie de distractie,de  fericire.

 Sper ca acel colaj de poze sa iti ramana ca o amintire frumoasa a vechilor amintiri cu noi si sper ca sa fii mereu fericita si sa nu fie nevoie sa folosesti smiley-face-urile de pe spatele panoului,sper sa iti amintesti de mine intr-un mod placut,dar sincer sper mai mult sa nu-ti amintesti de mine,ci sa ma ai mereu alaturi!

 Ador  faptul ca esti naturala,urasc cand esti trista,iubesc gropitele tale,iubesc zambetul tau,urasc cand chipul tau are o perdea de tristete peste el,urasc cand pui la suflet unele lucruri care n-ar trebui sa fie puse la suflet si implicit,cum spuneam adineauri,te intristezi… iubesc cand ma iei in brate,ador cand imi spui ca ma iubesti,ador cand iesim impreuna afara,iubesc (desi aparent nu pare) cand imi spui Tribu, urasc ca a trecut vara dar iubesc faptul ca o sa vina una noua in care o sa ne distram de 230592835 ori mai mult,iubesc spiritul tau de gluma,IUBESC ca imi asculti dramele,si deasemenea iubesc ca si eu le ascult pe ale tale,iubesc ca ne comportam ca doua cretine impreuna,urasc ca nu iti iei blugii aia care iti vin foarte bine,ador parul tau,ador inocenta ta,o mentionez din nou,IUBESC CA ESTI NATURALA, pur  si simplu TE IUBESC!!!

 Totodata vraeu sa-ti multumesc si pentru cadourile si surpizele facute de ziua mea… m-ai lasat cu totul surprinsa,CU TOTUL surprinsa… toate lucrurile pe care le-ai facut au fost geniale…(si stii bine care mi-a placut (actually,ne-a placut) cel mai mult :P) si de aceea m-am gandit si eu sa fac ceva asemanator,dar nu prea (am comis o echivocatie, sau inconsistenta..pula mea,am uitat lectiile de la logica). O sa vezi despre ce e vorba,si sper sa iti placa la fel de mult cum mi-a placut si mie surpriza ta…Cu toate ca am impresia ca te-ai prins deja dinainte de ce voiam sa fac..sau cel putin banuiai..Whatever :D

 Inchei prin a iti spune a 234535359873+2sin45-cos60+432421 oara ca TE IUBESC ENORM BAI!!!! I really mean it… si crede-ma ca o spun din tot sufletul si chiar am sa tin cont de sfatul tau si n-o sa iti spun te iubesc asa doar..din reflex si am s-o fac pentru ca te iubesc cu adevarat!

A ta Tribu :)

Extaz...

 Nu am mai scris de mult... nu am mai scris pentru ca nu am mai patit nimic deosebit care sa ma faca sa rup tastatura si sa am atat de multe idei incat sa nu mai stiu cu care sa incep...Am avut niste tentative,subiecte obisnuite,frustrari specifice oricarui om,dar m-am lasat...pur si simplu nu simteam nevoia,o nevoie disperata,dealtfel,sa scriu...ci era mai mult doar ca sa "mai scriu si eu pe blog,ca doar am blog!".
 Acum insa nu ma pot concentra la nimic altceva chiar daca stiu ca ar trebui sa fac unele lucruri si c-o sa fie cam rau daca nu le fac (cum ar fi sa invat la geografie si chimie) ,dar nu ma pot concentra. Fiecare dintre noi cred ca a avut o zi in care pur si simplu a crezut ca pluteste,o zi in care a mers pe strada dupa o serie de evenimente fericite sau dupa un succes imens cu zambetul larg pe buze...cu un zambet care nu putea fi sters prin nici o metoda,un zambet care pur si simplu te facea sa uiti de toate necazurile si ghinioanele pe care le ai avut sau inca le ai,un zambet care te facea sa simti ca traiesti cu adevarat,zambet care ti-ai dori sa ramana acolo pana mori. Asta am patit eu,acum pur si simplu stau ca o imbecila fara forta de a ma concentra la nimic chiar daca stiu ca,de exemplu daca nu-mi invat la chimie o sa fie foarte rau,dar in momentul asta nu imi pasa.  Nu stiu daca maine am sa regret,poate ca da,poate ca nu....si sper ca zambetul asta ce te face sa nu te gandesti la nimic si starea de extaz sa ramana si maine,si poimaine,si raspoimaine...si pentru totdeauna.
 Daca stau sa analizez ce s-a intamplat azi si ce m-a dus in starea asta si sa privesc din alta perspectiva imi dau seama ca defapt nu a fost ceva atat de special...spun asta pentru ca defapt lucrurile cu adevarat speciale nu m-au bucurat la fel de mult... O sa intelegi de ce spun asta...
 22 februarie 2012,mai exact azi.Ziua mea de nastere.Multe surprize de la toti...surprize enorm de placute,surprize la care nu ma asteptam.Azi am realizat cu adevarat ce inseamna sa ai prieteni adevarati,ce inseamna sa stii ca te poti baza pe toti prietenii tai...doresc ca fiecare om de pe pamant sa simta asta,cat de des posibil...este un sentiment minunat,sentiment ce bucura fiecare particica din tine...
 Cum spuneam,multe surprize..surprize care sunt cauza zambetului de care vorbeam. Prietenii mei mi-au facut un cadou mult prea frumos,cadouri mult prea frumoase...dar n-am sa le iau pe toate la rand,o sa trec la surpriza care m-a bucurat cel mai mult,cu toate ca teoretic celelalte erau mai importante,dar asta nu inseamna ca nu le-ama preciat din tot sufletul meu...
 Am fost legata la ochi si am fost condusa in intuneric pana inafara liceului unde am fost oprita si mi-a fost "redata vederea". M-am gandit ca in jurul meu erau stransi toti ca sa imi cante la multi ani cu un tort in brate,sau orice scenariu asemanator.Am deschis ochii.Nu am crezut,am zis ca am stat prea mult in intuneric si am o vedenie in fata.Am clipit de mai multe ori sa fiu sigura ca nu vad prostii.Fix in fata mea era el.El este tipul perfect si imperfect in acelasi timp. Spun asta pentru ca stiu ca nu este nicidecum atat de perfect precum mi-l imaginez,sunt constienta de asta si totodata cred ca este baiatul ideal si prefer sa raman asa pentru ca nu vreau sa ies din starea in care sunt acum.Cum spuneam,era in fata mea...mi-a urat la multi ani,am glumit pe drum,am mers intr-un centru comercial impreuna cu ceilalti prieteni.Ne-am asezat la o masa,am ras ce am ras,el era un pic cam distant si toti ne intrebam ce sa facem in continuare. Majoritatea trebuia sa plece,si am hotarat sa mergem acasa la tipa pe care o numesc una dintre cele mai bune prietene sa facem ceva de mancare,pentru ca nu ne saturasem din 3 cartofi prajiti si 2 hamburgeri de la Mc. La inceput nu a vrut sa vina,ramaneam doar doua fete si el,insa intr-un final a acceptat.Situatia parea cam ciudata,2 fete si un baiat singuri acasa,dar am continuat. Am fost la magazin,am cumparat toate cele ce ne trebuiau pentru a face paste si ne-am pus pe treaba. Toate au fost foare frumoase si normale,nimic iesit din comun.Pentru moment. Nu o sa stau sa povestesc cum am taiat usturoiul si cum am amestecat pastele in timp ce "el" s-a dus la baie,n-ar avea rost,cu toate ca inca imi amintesc fiecare moment,fiecare secunda...
 Partea interesanta ce m-a dat ,din nou,peste cap a fost ultima...Am crezut ca plecam,eram la usa,pe picior de plecare cand el se plangea de aspectul lui,de faptul ca a slabit si ca nu mai are abdomenul la fel de bine definit. (da,ce o sa spun o sa para prostesc,o sa para ca s-a mers prea departe,o sa para ca e un lucru banal la care n-ai pune suflet,dar traite toate astea sunt diferite...) Atunci eu i-am ridicat tricoul,i-am atins pielea si relieful abdomenului cu mana. S-a uitat la mine,mi-a facut un joc pe burta pe care il facea si vara...In sine imi ziceam ca da,trebuie sa ma resemnez cu atat.. ca o sa plecam si asta a fost,dar nu. Am mers in camera alaturata dupa geci si amandoua l-am intins in pat si am incercat sa-i facem lui acelasi lucru. Statea intins cu capul pe mine,eu tinandu-l de maini...incercam amandoua sa-l enervam,eram unii peste altii,radeam,ne gadilam,lucrurile capatasera deja o tenta mai perversa. Curelele se desfaceau (mai exact cureaua lui) si bluzele incepeau sa se ridice. Au fost harjoneli mai perverse,el incerca sa ne desfaca sutienele...Stiu ca nu ar fi mers mai departe,si tocmai asta imi placea.Imi placea ca stiam ca pot sa am impresia ca se vor intampla lucruri perverse si in acelasi timp sa am certitudinea ca nu se vor intampla. Ne desfaceam bluzele ca si cum s-ar fi continuat,aveam impresia asta ,dar stiam bine ca nu se va continua. Adoram senzatia.Toate se intamplau parca cu schimbul,ba eu-el,ba ea-el. Ne distram,ne simteam bine. Poate prea bine.
 Eram in baie,il vad ca vine si in acelasi timp voiam sa inchid usa cat mai repede si in acelasi timp voiam sa intre. A intrat,continuand jocul m-a lipit de el. Mi-a ridicat bluza,i-am ridicat-o pe-a lui, si-a lipit abdomenul de al meu. Ma tinea strans lipita de el,ii simteam pielea lipita pe pielea mea,il simteam aproape de mine parca am fi fost unul singur. Isi plimba mainile pe soldurile si spatele meu si incerca sa continue jocul si sa-mi desfaca sutienul. Imi tineam capul pe umarul lui,prefacandu-ma ca incerc sa scap. Nimeni n-ar fi crezut-o. Nu voiam sa scap,voiam din contra,sa prelungesc momentul cat mai mult,sa inghet timpul si sa inghete si el totodata lipit de mine. Mainile ii coboara pe solduri apoi pe curea. Se uita la mine. Privirea lui ma topea. Ochii lui verzi ma priveau puternic. Ma uit la el si imi cobor privirea spre mainile lui ce-mi desfaceau cureaua. Se uita la mine tot timpul. Ma uitam la el si nu stiam ce sa fac. Am vrut sa-l sarut,n-am facut-o. M-am gandit la urmari si n-ar fi trebuit sa ma mai gandesc. Mintea pur si simplu imi zbura,dar o particica mica imi ramasese acolo,particica ce-mi spunea sa ma gandesc la consecinte. Poate daca momentul ar fi durat mai mult mi-ar fi zburat si partea aia ,dar ies. Voiam sa mai stau ,dar nu stiam cum se va continua. Regretam ca am iesit,voiam sa intru din nou acolo,sa-i spun sa continuam,sa-i spun sa se uite la mine din nou cu privirea patrunzatoare...sa ma cuprinda din nou cu mainile si sa le plimbe usor pe corpul meu. Revenisem la realitate. In putin timp plecam...,dar aveam satisfactia ca am sa plec tot cu el.
 Drumul am vrut sa-l prelungesc cat mai mult,m-am intors cu el...am vorbit despre lucruri random,si oarecum despre el... incepuse sa vorbeasca despre religii ,dar eu numai sa-l ascult nu faceam,pur si simplu ma uitam la el si ma prefaceam ca-l ascult...ma rugam sa inceteze sa mai dea din gura si sa deschida alt subiect,unul mai ineresant. Era ciudat,acum 20 minute eram lipiti unul de altul in baie si acum vorbeam despre religii intr-o statie de autobuz...
 Am ajuns aproape de metro,afara era o ceata cumplita...l-am luat in brate si i-am multumit,mi-a urat din nou la multi ani si mi-a spus ca posibil sa ne vedem vineri...De atunci ma gandesc la ce-o sa fie vineri. Deobiecei lucrurile frumoase ies neplanificate...nu cred ca o sa iasa la fel,nicio zi nu e la fel ca cealalta..
 Speranta...in zadar.
                                          Semnat,o adolescenta cu hormonii dati peste cap, constienta ca pune
                                               prea mult la suflet lucruri tampite.