Nu am mai scris de mult... nu am mai scris pentru ca nu am mai patit nimic deosebit care sa ma faca sa rup tastatura si sa am atat de multe idei incat sa nu mai stiu cu care sa incep...Am avut niste tentative,subiecte obisnuite,frustrari specifice oricarui om,dar m-am lasat...pur si simplu nu simteam nevoia,o nevoie disperata,dealtfel,sa scriu...ci era mai mult doar ca sa "mai scriu si eu pe blog,ca doar am blog!".
Acum insa nu ma pot concentra la nimic altceva chiar daca stiu ca ar trebui sa fac unele lucruri si c-o sa fie cam rau daca nu le fac (cum ar fi sa invat la geografie si chimie) ,dar nu ma pot concentra. Fiecare dintre noi cred ca a avut o zi in care pur si simplu a crezut ca pluteste,o zi in care a mers pe strada dupa o serie de evenimente fericite sau dupa un succes imens cu zambetul larg pe buze...cu un zambet care nu putea fi sters prin nici o metoda,un zambet care pur si simplu te facea sa uiti de toate necazurile si ghinioanele pe care le ai avut sau inca le ai,un zambet care te facea sa simti ca traiesti cu adevarat,zambet care ti-ai dori sa ramana acolo pana mori. Asta am patit eu,acum pur si simplu stau ca o imbecila fara forta de a ma concentra la nimic chiar daca stiu ca,de exemplu daca nu-mi invat la chimie o sa fie foarte rau,dar in momentul asta nu imi pasa. Nu stiu daca maine am sa regret,poate ca da,poate ca nu....si sper ca zambetul asta ce te face sa nu te gandesti la nimic si starea de extaz sa ramana si maine,si poimaine,si raspoimaine...si pentru totdeauna.
Daca stau sa analizez ce s-a intamplat azi si ce m-a dus in starea asta si sa privesc din alta perspectiva imi dau seama ca defapt nu a fost ceva atat de special...spun asta pentru ca defapt lucrurile cu adevarat speciale nu m-au bucurat la fel de mult... O sa intelegi de ce spun asta...
22 februarie 2012,mai exact azi.Ziua mea de nastere.Multe surprize de la toti...surprize enorm de placute,surprize la care nu ma asteptam.Azi am realizat cu adevarat ce inseamna sa ai prieteni adevarati,ce inseamna sa stii ca te poti baza pe toti prietenii tai...doresc ca fiecare om de pe pamant sa simta asta,cat de des posibil...este un sentiment minunat,sentiment ce bucura fiecare particica din tine...
Cum spuneam,multe surprize..surprize care sunt cauza zambetului de care vorbeam. Prietenii mei mi-au facut un cadou mult prea frumos,cadouri mult prea frumoase...dar n-am sa le iau pe toate la rand,o sa trec la surpriza care m-a bucurat cel mai mult,cu toate ca teoretic celelalte erau mai importante,dar asta nu inseamna ca nu le-ama preciat din tot sufletul meu...
Am fost legata la ochi si am fost condusa in intuneric pana inafara liceului unde am fost oprita si mi-a fost "redata vederea". M-am gandit ca in jurul meu erau stransi toti ca sa imi cante la multi ani cu un tort in brate,sau orice scenariu asemanator.Am deschis ochii.Nu am crezut,am zis ca am stat prea mult in intuneric si am o vedenie in fata.Am clipit de mai multe ori sa fiu sigura ca nu vad prostii.Fix in fata mea era el.El este tipul perfect si imperfect in acelasi timp. Spun asta pentru ca stiu ca nu este nicidecum atat de perfect precum mi-l imaginez,sunt constienta de asta si totodata cred ca este baiatul ideal si prefer sa raman asa pentru ca nu vreau sa ies din starea in care sunt acum.Cum spuneam,era in fata mea...mi-a urat la multi ani,am glumit pe drum,am mers intr-un centru comercial impreuna cu ceilalti prieteni.Ne-am asezat la o masa,am ras ce am ras,el era un pic cam distant si toti ne intrebam ce sa facem in continuare. Majoritatea trebuia sa plece,si am hotarat sa mergem acasa la tipa pe care o numesc una dintre cele mai bune prietene sa facem ceva de mancare,pentru ca nu ne saturasem din 3 cartofi prajiti si 2 hamburgeri de la Mc. La inceput nu a vrut sa vina,ramaneam doar doua fete si el,insa intr-un final a acceptat.Situatia parea cam ciudata,2 fete si un baiat singuri acasa,dar am continuat. Am fost la magazin,am cumparat toate cele ce ne trebuiau pentru a face paste si ne-am pus pe treaba. Toate au fost foare frumoase si normale,nimic iesit din comun.Pentru moment. Nu o sa stau sa povestesc cum am taiat usturoiul si cum am amestecat pastele in timp ce "el" s-a dus la baie,n-ar avea rost,cu toate ca inca imi amintesc fiecare moment,fiecare secunda...
Partea interesanta ce m-a dat ,din nou,peste cap a fost ultima...Am crezut ca plecam,eram la usa,pe picior de plecare cand el se plangea de aspectul lui,de faptul ca a slabit si ca nu mai are abdomenul la fel de bine definit. (da,ce o sa spun o sa para prostesc,o sa para ca s-a mers prea departe,o sa para ca e un lucru banal la care n-ai pune suflet,dar traite toate astea sunt diferite...) Atunci eu i-am ridicat tricoul,i-am atins pielea si relieful abdomenului cu mana. S-a uitat la mine,mi-a facut un joc pe burta pe care il facea si vara...In sine imi ziceam ca da,trebuie sa ma resemnez cu atat.. ca o sa plecam si asta a fost,dar nu. Am mers in camera alaturata dupa geci si amandoua l-am intins in pat si am incercat sa-i facem lui acelasi lucru. Statea intins cu capul pe mine,eu tinandu-l de maini...incercam amandoua sa-l enervam,eram unii peste altii,radeam,ne gadilam,lucrurile capatasera deja o tenta mai perversa. Curelele se desfaceau (mai exact cureaua lui) si bluzele incepeau sa se ridice. Au fost harjoneli mai perverse,el incerca sa ne desfaca sutienele...Stiu ca nu ar fi mers mai departe,si tocmai asta imi placea.Imi placea ca stiam ca pot sa am impresia ca se vor intampla lucruri perverse si in acelasi timp sa am certitudinea ca nu se vor intampla. Ne desfaceam bluzele ca si cum s-ar fi continuat,aveam impresia asta ,dar stiam bine ca nu se va continua. Adoram senzatia.Toate se intamplau parca cu schimbul,ba eu-el,ba ea-el. Ne distram,ne simteam bine. Poate prea bine.
Eram in baie,il vad ca vine si in acelasi timp voiam sa inchid usa cat mai repede si in acelasi timp voiam sa intre. A intrat,continuand jocul m-a lipit de el. Mi-a ridicat bluza,i-am ridicat-o pe-a lui, si-a lipit abdomenul de al meu. Ma tinea strans lipita de el,ii simteam pielea lipita pe pielea mea,il simteam aproape de mine parca am fi fost unul singur. Isi plimba mainile pe soldurile si spatele meu si incerca sa continue jocul si sa-mi desfaca sutienul. Imi tineam capul pe umarul lui,prefacandu-ma ca incerc sa scap. Nimeni n-ar fi crezut-o. Nu voiam sa scap,voiam din contra,sa prelungesc momentul cat mai mult,sa inghet timpul si sa inghete si el totodata lipit de mine. Mainile ii coboara pe solduri apoi pe curea. Se uita la mine. Privirea lui ma topea. Ochii lui verzi ma priveau puternic. Ma uit la el si imi cobor privirea spre mainile lui ce-mi desfaceau cureaua. Se uita la mine tot timpul. Ma uitam la el si nu stiam ce sa fac. Am vrut sa-l sarut,n-am facut-o. M-am gandit la urmari si n-ar fi trebuit sa ma mai gandesc. Mintea pur si simplu imi zbura,dar o particica mica imi ramasese acolo,particica ce-mi spunea sa ma gandesc la consecinte. Poate daca momentul ar fi durat mai mult mi-ar fi zburat si partea aia ,dar ies. Voiam sa mai stau ,dar nu stiam cum se va continua. Regretam ca am iesit,voiam sa intru din nou acolo,sa-i spun sa continuam,sa-i spun sa se uite la mine din nou cu privirea patrunzatoare...sa ma cuprinda din nou cu mainile si sa le plimbe usor pe corpul meu. Revenisem la realitate. In putin timp plecam...,dar aveam satisfactia ca am sa plec tot cu el.
Drumul am vrut sa-l prelungesc cat mai mult,m-am intors cu el...am vorbit despre lucruri random,si oarecum despre el... incepuse sa vorbeasca despre religii ,dar eu numai sa-l ascult nu faceam,pur si simplu ma uitam la el si ma prefaceam ca-l ascult...ma rugam sa inceteze sa mai dea din gura si sa deschida alt subiect,unul mai ineresant. Era ciudat,acum 20 minute eram lipiti unul de altul in baie si acum vorbeam despre religii intr-o statie de autobuz...
Am ajuns aproape de metro,afara era o ceata cumplita...l-am luat in brate si i-am multumit,mi-a urat din nou la multi ani si mi-a spus ca posibil sa ne vedem vineri...De atunci ma gandesc la ce-o sa fie vineri. Deobiecei lucrurile frumoase ies neplanificate...nu cred ca o sa iasa la fel,nicio zi nu e la fel ca cealalta..
Speranta...in zadar.
Semnat,o adolescenta cu hormonii dati peste cap, constienta ca pune
prea mult la suflet lucruri tampite.
odododo >:D< ma bucur mult k ai simtit cat de prieteni iti sunt toti si t rooooooooooog mai taie din pesimismul ala de aseara.
RăspundețiȘtergere