duminică, 11 septembrie 2011

New experience

             
  Am vazut azi in metro spre Dristor un tip care mi-a ramas in minte..
  Stateam in metro pe un scaun cu ochii inchisi , in lumea mea, asteptand sa ajung la Dristor ,cand deschid  ochii si  il vad in fata mea.Parea matur dar in acelasi timp avea ceva de copil in el...Cred ca avea 20 si ceva de ani...Mi-au atras atentia ochii si buzele lui... Avea ochii albastri si o privire calda si patrunzatoare si se uita la mine...
 Tot la Dristor cand sa schimb metroul spre surprinderea mea o ia in aceasi directie cu mine... M-am rezemat de un perete si ma uitam la el cum se duce spre celalalt capat al peronului cand deodata se uita in spate la mine,ma vede si se intoarce...Il vedeam ca vine spre mine si am inceput sa ma uit in alta parte..Se apropia din ce in ce mai mult si am crezut ca o sa imi zica ceva,dar nu... S-a oprit langa mine pentru cateva secunde dupa care a inceput din nou sa se plimbe. Nu stiu daca s-a intors pentru ca m-a vazut,poate ca nu...sau poate ca da.
  Intru in al 2-lea metro si ma asez pe un scaun din mijloc,nu era nimeni nici in stanga si nici in dreapta mea..Intra si el pe cealalta usa si il vad cum se duce mai departe spre un alt scaun,cand din nou ,ma vede,se intoarce si se aseaza langa mine.Putea sa aleaga oricare alt scaun,dar s-a asezat langa mine...
  Ma uitam prin geamul din fata mea la el si el facea acelasi lucru...La un moment  dat imi intorc capul si ma uit la el... el ramasese la fel,cu privirea spre geam... Ma uitam la el... avea o privire absolut geniala...Si cum ma uitam eu la el dintr-o data suna telefonul :))fail. Metroul dabea pornise din statie si el se ridica si se duce spre usa... Cand am terminat de vorbit mi-am intors privirea si am inceput din nou sa ma uit la el iar el se uita parca in gol prin geamurile metroului cand deodata vad acei doi ochi albastri ca se uita din nou la mine ...Metroul ajunsese in statie, m-am ridicat si eu si am coborat... El a urcat primul scarile, era mult in fata ,dar din cand in cand se uita spre mine...
   Am iesit la suprafata cand il vad ca se indreapta spre statia de autobuz,acolo unde ma duceam si eu... M-am oprit mult mai in fata,in fata unei florarii si ma uitam la el prin geamurile ei...Urc in autobuz, din nou langa el ,dar doar pentru o statie...De data asta nu m-am mai uitat la el.. deja ma simteam penibil...insa el se uita la mine...Voiam sa ii spun ceva ,dar nu aveam ce...Am coborat si am crezut c-o s-o luam in aceeasi directie ,cand el o ia in directia total opusa...

   Trebuia sa ii spun ceva... sau poate ca nu,poate ca n-ar mai fi avut nici un farmec..

   

luni, 22 august 2011

Trezita la realitate...

                   
 Azi am fost intr-unul din momentele in care pur si simplu am vrut sa stau singura fara sa raspund la telefon,fara sa vorbesc,fara sa fac nimic...pur si simplu sa stau. Toata ziua am avut starea asta...Am plecat de-acasa,unde parca simteam ca ma sufoc si m-am dus in parc,pe iarba,langa lac si m-am gandit...M-am relaxat,m-am descarcat sufleteste,am inceput sa plang,m-am calmat....sau cel putin asa am avut impresia.   Am avut un moment in care pur si simplu am avut impresia ca ma calmez,ca vad totul altfel... Un moment pe care il urasc,il urasc pentru ca dureaza putin,mult prea putin...
   Am plecat din parc si in drum spre casa am auzit o melodie absolut superba,chiar daca ea era data la sonor minim si d-abea se auzea.Fiind intr-o stare tampita m-am oprit , m-am asezat pe jos si am inchis ochii ascultand melodia.In acelasi loc in care cu o zi in urma am stat fericita si am ras,tot pe jos,acum eram trista.  Lumea trecea pe langa mine , nu stiu daca se uitau sau nu... Auzeam doar pasii oamenilor trecand pe langa mine...Nu ma interesa...Imi era rau psihic...Voiam doar sa stau si sa ascult melodia care parca ma calma... sa stau fara sa zic sau sa fac nimic...
  Stii cum e cand parca ai cel mai frumos vis din viata ta si dintr-o data te trezesti din cauza unui zgomot ? Asa am patit eu...Melodia care desi se auzea foarte incet, in capul meu era la maxim, dintr-o data se opreste din cauza  unor rasete si a unor monede aruncate pe jos... In jurul meu era un grup care radea...  In mod normal m-as fi simtit penibil,dar acum nu ma interesa. Voiam doar sa-mi revin,sa ies din starea in care intrasem...
   Am asteptat sa plece,m-am ridicat si am plecat...

 Melodia era de la RHCP-Snow
Enjoy!

In ce hal am ajuns...


I wanna get lost from my life , sit on the side and watch the world go by....

    M-am inchis in mine…Am devenit un cacat. Un cacat care stie ca greseste gandind astfel si nu poate sa faca nimic sa se schimbe...Stii cum e cand pe dinafara vrei sa pari un om fericit si pe dinauntru mori? Stii cum e cand faci lucruri tampite doar ca sa uiti pentru putin de realitate?Stii cum e cand spui ca viata merge mai departe si faci pe viteazul, chiar daca nu crezi asta? Asa sunt eu... E urat.. E oribil...Stii cum e cand plangi si vrei din tot sufletul sa te opresti ,dar nu poti ?Chestia asta e valabila la mine pt tot ce simt acum.. Am ajuns jalnic si asta ma face sa nu ma mai suport…
     Viata e nedreapta. Oricat ai incerca sa imi spui ca nu e asa nu ma vei convinge… Niciodata de doi ani incoace nu am simtit ca plutesc fara ca apoi sa revin brusc cu picioarele pe pamant si sa vad care e realitatea defapt.
     Pana acum doi ani eram copilaroasa… eram imatura... eram pur si simplu ca orice copila care facea lucruri normale pentru varsta ei chiar daca erau pur si simplu niste chestii penibile…Puneam suflet in orice faceam.. eram entuziasmata pt fiecare lucru facut… visam ca o tampita …Pana cand am ajuns intr-o perioada extrem de urata care m-a afectat mult. Am vazut ce e intr-adevar o problema… O problema adevarata.. am dat cap in cap cu realitatea… Si nu mi-a facut bine.. Nu cred ca meritam asta ,cel putin nu la vremea aia… Asta m-a facut sa vreau sa ma schimb… Asta m-a facut sa vreau sa devin “matura” si sa gandesc altfel…. sa nu-mi mai pese de nimic…
    Nu am reusit sa fac asta… si nici nu cred ca voi reusi….Am ajuns un cacat. Pur si simplu un cacat. Au fost momente in care am avut impresia ca am trecut peste,insa momentele alea durau f putin. Am ajuns sa nu ma mai suport si vreau sa stau izolata chiar daca sunt constienta ca-mi fac mai mult rau. Asta urasc…Urasc cand stiu ca gresesc din toate punctele de vedere si totusi nu pot sa-mi schimb gandirea. Poate ca sunt deprimata... Mereu am criticat persoanele negativiste si depresive chiar daca si eu in sinea mea stiam ca sunt la fel. Chiar de curand mi s-a intamplat asta criticand o persoana ce trecea de la stari de fericire la stari depresive…Si am realizat dabea acum cat de cinica puteam sa fiu pentru ca si eu sunt in aceasi stare numai ca eu nu arat asta pt ca eu nu-mi exprim sentimentele…
    Dumnezeu exista? Nu cred..Si daca exista , in nici un caz nu e asa cum zice lumea...Se zice ca toate se intampla cu un scop,dar eu sa mor daca vad scopul....Dupa rau urmeaza bine? Nu... La mine nu... La mine dupa rau a urmat din ce in ce mai rau...
   Viata e sadica.. te chinuie .. iti da aripi si iti arata cum e sa ajungi in culmea fericirii sau cel putin undeva pe aproape,te face sa te simti bine, dar nu pentru mult timp pentru ca iti taie aripile…iti ia toata fericirea si ti-o transforma in agonie. Te ridica pana la cer si apoi te tranteste de pamant… Raspunsul la intrebarea “de ce cadem?” ar fi “ca sa ne ridicam la loc”…
    Probabil ca asta e si raspunsul corect,dar nu pentru toti. Cel putin in momentul asta pentru mine nu e…degeaba te ridici la loc daca din nou vei cadea… Sunt constienta de faptul ca gandesc absolut gresit,dar de ce sa te ridici la loc din moment ce vei cadea din nou?!
   …Stii cum e cand vrei sa te inteleaga cineva? Stii cum e cand vrei sa ai pe cineva alaturi sau stii cum e cand vrei sa gasesti o persoana care sa te inteleaga si cu care sa vorbesti,dar in acelasi timp te impiedica ceva?Nu stiu daca stii,dar e urat…poate ca tu,oricine ai fi, o sa citesti asta si o sa incepi sa razi spunand uite ce scrie si deprimata asta.. ,dar scriu asta pentru ca simt nevoia .Urasc sa-mi exprim sentimentele ,dar abea dupa atata timp am realizat ca am nevoie s-o fac…